Dragostea, construită pe echilibrul dintre dăruire şi egoism

Deziluzia în care sfârşeşte marea iubire are ca explicaţie o proastă gestionare a aşteptărilor noastre de la celălalt.Când iubim suntem mai puţin atenţi la propriile nevoi interioare.De aceea,pentru a nu sfârşi într-o crudă deziluzie este bine să încercăm, de la bun început, să ştim cât suntem dispuşi să cedăm celuilalt.Dacă cedezi prea mult, cu cât faci aceasta, cu atât celălalt va cere şi mai mult. Atât de mult, până ce va lua totul, după care devenim pentru acela lipsit de interes. Cea de-a doua greşeală este că nu ne dăm seama că, lăsându-ne luaţi în posesie, nu mai putem să ne recucerim propriul teritoriu.Când un bărbat şi o femeie se iubesc, fiecare doreşte să-l asigure pe celălalt de credinţă veşnică şi sunt de acord să se acapareze reciproc, total. Când însă sentimentele se mai răcesc, în fiecare dintre cei doi parteneri se trezeşte nevoia firească de mai multă independenţă, dorinţă ce contrazice promisiunile de început. În plus, dorinţa de independenţă creează conflict chiar în inima îndrăgostitului, care nici nu mai îndrăzneşte să-i aducă la cunoştinţă partenerului nevoia lui de independenţă. La un moment dat, conflictul mocnit se transformă în marea ciocnire: cu aceeaşi intensitate cu care partenerii se luaseră mai înainte în posesie reciproc, se iau acum la luptă.Relaţia se sfârşeşte, mai devreme sau mai târziu, ireconciliabil, cu despărţirea. Sentimentul iubirii este înlocuit de cel al propriei vinovăţii şi de învinuirile pe care le adresăm celuilalt.Iluzia romantică despre renunţarea totală la sine pentru un altul este atât de adânc înrădăcinată în mulţi oameni, încât nici măcar un şir de deziluzii,nu-i pot reţine să încerce din nou. În loc să găsească siguranţă în ei înşişi, o caută neîncetat la alţii. Ei eşuează astfel, pentru că trebuie să eşueze. Până ce, într-o zi, plini de compasiune faţă de ei înşişi, se resemnează. Şi povestesc copiilor şi prietenilor lor că iubirea cea mare sfârşeşte, fatal, în deziluzie, fiindcă este o iluzie. Când, de fapt, dacă ne-am cunoaşte mai bine pe noi înşine şi ne-am respecta propriile nevoi, am putea stabili limitele propriului teritoriu şi am respecta, la rându-ne, teritoriul celuilalt. Iar iubirea nu s-ar mai sfârşi dramatic, traumatizant.